Consiliile orăşeneşti erau alese de către locuitori. Tratatul a fost înnoit în 1404, cu termeni mai puțini preciși. Ei mai puteau opta ca destinație finală pentru portul Orașului de Floci. [83] El era judecătorul și șeful curții. Pictura murală însă este mai nouă, ea fiind restaurată complet la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În jurul casei lucrează câteva pizzerii, multe cafenele și restaurante, karaoke și cluburi de noapte. Oastea cea mică este așa numita curte, constituită în principal din boieri și săteni privilegiați, datori să se afle la dispoziția domnului, cu arme, cât mai repede cu putință. Boieri munteni stăpâneau moşii în Făgăraş, la fel cum boieri locali, români, primiseră şi ei danii acolo de la domnitorul Ţării Româneşti. Până astăzi s-au păstrat două scrisori ale patriarhului Evtimie către starețul Nicodim (ultima fragmentar) și una către mitropolitul Antim. Cel mai vestic sat menţionat în documente este Scoreiul (1391), însă P. P. Panaitescu nu exclude ca şi Porumbacu să fi făcut parte din Ţara Făgăraşului, ţinând seama de elementele de relief care puteu constitui graniţa de est a feudei[31]. În primul rând observă că Hasdeu a tradus greşit cuvântul slavon краи prin graniţă în loc de margine. Read more about Mircea Cel Bătrân Naval Academy: History, Faculties, Notable Alumni. Neavând la el pecetea cea mare, Mircea confirmă cu sigiliul cel mic[101], reprezentând un leu rampant. Prestațiile datorate domniei constau în principal din transporturi, călăuze pentru îndrumarea și paza convoaielor domnești, cositul fânului, tăiatul lemnelor, lucrul la întreținerea și repararea cetăților, paza la graniță, prinderea vânatului etc. În cronici mai sunt pomenite două fiice ale lui Mircea: Ana (căsătorită cu marele celnic Radić) și încă o fată, Arina (căsătorită cu sultanul Musa Celebi). Și în cazul vânzării, și în cazul moștenirii, către domnie trebuia plătită darea calului (un cal, sau un cal și o cupă) pentru confirmarea stăpânirii în continuare asupra pământului de către cumpărător ori moștenitor. Se obișnuia ca rezervele de cereale și legume boabe să fie depozitate în grânare subpământene, construite astfel încât apa de ploaie să nu pătrundă la ele. Dumitru de mai târziu. Aceștia nu locuiau în orașele episcopale, iar titlul lor era mai mult onorific.[102]. De această dată domnul are dreptul de a cumpăra primul chiar şi de la negustorii care sunt doar în trecere prin Târgovişte, vama din acest oraş este precizată (tricesima, adică una din treizeci), sunt menţionate mărfurile aduse şi se interzice exportul argintului. [81] Titlul nu cuprinde însă și realitățile politice ale epocii, fiindcă Mircea nu stăpânește ca un autocrat absolut, ci ca un domnitor respectat, care ține seama de datini în deciziile sale, luate cu ajutorul boierilor din sfat. p. 16). Anul următor, în 1397, pe râul Ialomița, precum și în anul 1400, Mircea cel Bătrân zdrobește categoric două incursiuni otomane ce se întorceau peste Dunăre din expediții de jaf în Transilvania. Lupta s-a soldat cu o victorie relativă a lui Mircea, însă având toate forţele măcinate, acesta pierde tronul şi se retrage în Transilvania. Aceste legături între comunităţile ortodoxe balcanice au permis importante schimburi culturale şi bisericeşti. Domnitorul muntean a stabilit o alianţă cu voievodul Petru Muşatin al Moldovei încă din 1389[19]. Alături de aceste produse, în Țara Românească se mai produceau cantități însemnate de vin și fructe, livezile de nuci și alți pomi fiind des pomenit în actele de proprietate. Ducaţii de tipul I au pe avers stema dinastică a domnitorului, iar pe revers un coif pe care se află acvila valahă. Potrivit lui Chalkokondyl, pavezele (scuturile) românilor erau asemănătoare cu cele ale tătarilor,[94] probabil din lemn acoperit cu piele. De asemenea, picturile murale bisericești, refăcute mai târziu după modele din vremea lui Mircea, prezintă cavaleri în zale închinându-se. Mircea cel Bătrân Vezi sursa aici. Comisul are în administrație grajdurile domnești. De asemenea, se înmulţeşte numărul funcţionarilor însărcinaţi cu adunarea impozitelor şi judecarea pricinilor şi le sunt stabilite clar jurisdicţia precum şi datele pentru strângerea dărilor. Prin urmare nu numai Putna, dar şi Tecuciul şi Covurluiul erau sub stăpânirea domnului muntean. Armata din timpul lui Mircea era o oaste de ţară (naţională şi a domnului) şi era formată din întreaga populaţie în stare să poarte arme. Alte dregătorii menționate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de pivnicer, pitar și namestnic. Este de semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite şi se pare că reactivează această obligaţie pentru ohabele create de domnii anteriori. Panaitescu, p. 248, n. 4 (precizările aparţin editorului Gheorghe Lazăr), Panaitescu, p. 249, n. 5 (precizările aparţin editorului Gheorghe Lazăr), Panaitescu, p. 288, n. 3 (precizările aparţin editorului Gheorghe Lazăr), Panaitescu, p. 367; vezi şi harta sa de la p. 19. În Dobrogea, titlul chefalia avea sensul de cârmuitor de oraş. De asemenea se exporta și mult pește, aflat din belșug în râurile și bălțile Țării Românești. Ducatul Făgăraşului, ca şi Amlaşul, nu avea legături bune ori directe cu Ţara Românească, astfel încât, pentru trimiterea corpurilor de oaste, Mircea trebuia să apeleze la voievodul Ardealului şi să tranziteze pe teritorul stăpânit de acesta. Așadar acest domeniu cuprindea cinci sate românești (Săliște, Galeș, Vale, Sibiel și Cacova) și castelul Amlaș. Această situație va dura până la 1428.[36]. 1427? Caii din urmă erau duși să pască de obicei în lunca Dunării. Moșnenii și boierii erau datori să dea „darea calului” către domnie la moartea lor sau în alte situații (tranzacțiile cu pământuri etc.). Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulţi ostaşi, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea „numai singură oastea s-o facă domniei mele”[79]. Apărarea era asigurată printr-un sistem de cetăți care aparțineau domniei. Carol I, nr. După bătălia de la Rovine, convingându-se că poate lăsa cu încredere feudele ardelene și Banatul de Severin sub cârmuirea lui Mircea, Sigismund suspendă funcția de ban de Severin. Au existat cu certitudine comunităţi catolice pe teritoriul Ţării Româneşti încă de la începutul secolului al XIV-lea, în oraşele în care se aflau saşi veniţi din Ardeal (în special Câmpulung, Argeş, Târgovişte şi Severin). Mircea cel Bătrân se află supermarketele Fidesco și Linella, Centre comerciale, magazine de electrocasnice, diferite secții bancare, câteva farmacii și Oficiu poștal. Cu toate acestea, sultanul Mahomed I reușește să-și înfrângă oponenții și plănuiește o expediție de pedepsire a voievodului valah. Cu regele polon Mircea mai avea două legături îndepărtate de rudenie, pornite de la Nicolae Alexandru[13]. În ducatele transilvănene mai existau cetăţile Făgăraş, Breaza, Sibiel şi Amlaş, iar în Dobrogea Hârşova, Vicina şi Enisala. Uralkodása, belpolitikája. muceniţe Filofteia au fost aduse în ţară şi aşezate la Biserica Domnească Sf. În vremea lui Mircea, ohaba a fost rară în rândul boierilor, însă în timp, fiind de cele mai multe ori un drept ereditar și fiind acordată din ce în ce mai mult ca răsplată, aproape toate familiile boierești au ajuns să aibă scutiri, ceea ce a slăbit puterea armată ca și mijloacele de răsplată de care dispunea domnul. Figurile reprezentate pe vasele de ceramică sunt diverse: oameni, animale, etc. Boierii nu erau plătiţi, întrucât aveau moşii întinse şi bogate, iar puţinii funcţionari ambulanţi (numiţi şi „rabotnici”, pentru că îşi crestau socotelile pe răboj) primeau o parte din venitul adunat. Doamna Calinichia este originară dintr-o familie boierească din Oltenia, judecând după întinsele moșii pe care le deține acolo. Există opinia că cele două personaje ar fi Mircea şi fiul său Mihail[100]. Praful de pușcă se fabrica folosind salitră importată din Transilvania. ), străzi, pieţe şi cartiere poartă numele marelui domnitor. Mai sunt de amintit amenzile (sau gloabele) și răscumpărările de suflet (sau dușegubinele), în cazul crimelor. Pe aceleași baze, granița estică a fost stabilită cu aproximație pe culmile ce despart Țara Oltului de Țara Bârsei (Munții Perșani, Munții Codlei). Mai mult, o interpolare ulterioară cronicii lui Ureche arată că în 1475 „aducând și pre ai săi boieri și oameni de cinste de au vorovit și au tocmit, de au despărțit din Milcovul cel Mare, o parte de pârâu ce vine pre lângă Odobești și trece de dă în apa Putnei și până astăzi este hotarul țării Moldovei și al Țării Românești acel pârâu ce se desparte din Milcovul cel Mare. [84], În ceea ce privește taxele și judecățile, Țara Românească a avut parte de sisteme ambulante ale fiscului și magistraturii. Într-o povestire bizantină („Călătoria lui Mazaris în iad”, 1415) se arată cum un grup de artiști greci, veniți în Țara Românească din motive comerciale, au fost primiți foarte bine de către „prea mărinimosul voievod”. Pentru a-i atrage pe negustorii polonezi, domnitorul muntean le acordă la început scutire de vamă (cu excepţia celei din Târgovişte), urmând ca sumele cuvenite să fie plătite din visteria sa. În schimb Țara Românească exporta mai mult produse agricole. În vremea lui Mircea cel Bătrân s-au emis mari cantităţi de monedă având un număr însemnat de sigle diferite. În sfârşit, portretul cel mai cunoscut al său se află în biserica episcopală de la Argeş, realizat în prima jumătate a secolului al XVI-lea după modelele mai vechi[98]. Însă, după plecarea oştii turceşti, în anul următor, Mircea reuşeşte să cucerească toată Dobrogea, cu cetatea Silistrei[38][39]. Acestea erau la Bran în cazul Braşovului şi la vadul Oltului pentru Sibiu, ultima dăruită mănăstirii Cozia. Știri directe asupra ascendenței acesteia nu au parvenit, însă prin interpretarea altor documente, în care este înfățișată ca mare proprietară de terenuri lângă lacul Balaton în Ungaria, majoritatea specialiștilor acceptă descendența acesteia din familia de Cilly, de origine germană, venită în Ungaria din Carintia. Simbolul se va regăsi apoi la toți Cantacuzinii. Pentru a evita campania sultanului, Mircea semnează spre sfârşitul domniei (1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoştea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Pe lângă aceste tipuri de ducaţi, realizaţi din argint, a fost bătută şi o serie redusă din aramă amestecată cu argint. În vremea lui Mircea, ohaba a fost rară în rândul boierilor, însă în timp, fiind de cele mai multe ori un drept ereditar şi fiind acordată din ce în ce mai mult ca răsplată, aproape toate familiile boiereşti au ajuns să aibă scutiri, ceea ce a slăbit puterea armată ca şi mijloacele de răsplată de care dispunea domnul[51]. Sigiliul cel mic al lui Mircea aplicat pe tratatul cu Polonia în 1411, Stema Ţării Româneşti în cronica lui Ulrich von Richental (varianta din 1483), Stema Olteniei (ori a boierului Dobromir) în cronica lui Ulrich von Richental (varianta din 1483), Altă stemă a Ţării Româneşti în cronica lui Ulrich von Richental (varianta din 1536). La urcarea pe tron, Mircea îi găsește ca mitropoliți pe Antim Critopol la Argeș și Atanasie la Severin. Până în timpurile noastre a ajuns un Polieleu (glorificare în versuri și cântări a Maicii Domnului) compus de „kir Filotei monahul, fost mare logofăt al lui Mircea voievod” (este vorba de Filos logofătul, călugărit sub numele de Filotei). I. Mircea vagy más néven Öreg Mircea (románul: Mircea cel Bătrân, fonetikusan: [ˈmirt͡ʃe̯a t͡ʃel bəˈtrɨn]), (1358 – 1418. január 31.) Dar Baiazet, neîngrozindu-se a căzut asupra lor, și atâta vărsare de sânge a făcut, în cât a sfărâmat cu totul oștirile aliate, și Sigmund abia a scăpat cu o barcă pescărească.” Este de menționat că Dionisie Fotino îl denumește pe Mircea cu numele Mircea I Bassarab, „carele s'a făcut deplin domnitor al Țerei Muntenesci, adecă atât peste cele 13 județe (împreună cu al Brăilei) cât și peste cele 5 ale Banatului Craiovei de peste Olt.”(Dionisie Fotino, op. Din 1408 îl va asocia la domnie pe fiul cel mare, Mihail I, acesta avându-și curtea la Târgoviște. pentru toate aceste probleme Panaitescu, p. 112 şi urm. De-a lungul stăpânirii lui Mircea în această parte, s-au succedat o serie de bani: boierii Stănilă, Radul, Dragomir, Drăgan și Aga. De asemenea se exporta şi mult peşte, aflat din belşug în râurile şi bălţile Ţării Româneşti. Banul (de Severin) îndeplinește funcția unui dregător militar, cu drept de judecată locală, care execută și poruncile administrative ale domnului. Mircea este și domn al Banatului Severinului (din 1388/9). [25] Prin intermediul lui Petru I, domnul Moldovei, a reușit în 1389 să încheie cu regele Vladislav al II-lea al Poloniei o alianță îndreptată împotriva lui Sigismund de Luxemburg, în cazul în care acesta din urmă ar fi pornit un război cu una din cele două țări. A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I (dar numai după tată), căruia i-a urmat la tron. [110], În martie 1395 voievodul muntean semnează la Brașov un tratat de alianță cu regele ungar Sigismund. Toate acestea erau adunate de către funcţionari specializaţi (câblari, vinăceri etc.) Întrucât în Ţara Românească nu se obişnuia numerotarea domnilor, ca în occident, Mircea a primit acest nume pentru a fi deosebit de Mircea Ciobanul care a domnit în secolul al XVI-lea[3]. Ștefănescu, S. Ion, Gherghina Boda, G. Marcu, M. Chiriac, Elena-Gabriela Maximciuc, I. Mărculeț, S. Stoica. În ceea ce priveşte taxele şi judecăţile, Ţara Românească a avut parte de sisteme ambulante ale fiscului şi magistraturii. Toate aceste prerogative erau exercitate în limitele datinilor şi cu sprijinul şi aprobarea sfatului domnesc. Armata din timpul lui Mircea era o oaste de țară (națională și a domnului) și era formată din întreaga populație în stare să poarte arme. Spre exemplu în 1440, deci la peste douăzeci de ani de epoca voievodului muntean, ieromonahul Dorotei cumpără şase vii, plătind în schimb cu 3100 de vedre de vin. Pomelnicele mănăstirilor Tismana şi Arnota menţionează o a doua soţie a lui Mircea, doamna Anca[14]. Se obişnuia ca rezervele de cereale şi legume boabe să fie depozitate în grânare subpământene, construite astfel încât apa de ploaie să nu pătrundă la ele. ), Zürm (Severin), Behlo (Hârlău sau Bacău), Burlat (Bârlad) şi altele neidentificate. Voievodul muntean a fost evocat de-a lungul vremii în literatură (Grigore Alexandrescu - „Umbra lui Mircea. Există o singură menţiune documentară a acestei stăpâniri, datând din 23 ianuarie 1399[33][34]. Mitropoliţii valahi erau numiţi şi unşi de către Patriarhul din Constantinopol. Tot în vremea lui Radu I, ca replică a mitropoliei ortodoxe de Severin, Papa Urban al VI-lea l-a numit pe franciscanul Grigore episcop de Severin. În vremea lui Mircea au fost continuate daniile către mănăstirea Cutlumusi de la Muntele Athos, ctitorită şi dăruită de către înaintaşii săi Nicolae Alexandru şi Vladislav Vlaicu. Mircea a mai întreținut relații de bună vecinătate și cu regii/țarii din sudul Dunării. Antim, care era şi „locţiitor al Nicomediei”, a stat la Constantinopol din februarie până în martie 1389, după care din iulie apare şi Atanasie. One Version of Romania's History: Empire Period, 1390-1399. [82] Dregătorii îl urmau pe voievod prin țară și îndeplineau funcția de consilieri și martori ai acestuia. Toate acestea erau adunate de către funcționari specializați (câblari, vinăceri etc.) Acestea au fost stabilite prin privilegiul comercial din 1403[67]. Doamna Mara a murit înainte de 1427, însă la 22 iunie 1418 încă mai era în viață. Mircea a acordat privilegii păstorilor români din Ardeal pentru ca aceștia să poată să-și pască oile în munții din Țara Românească și să se folosească de pajiștile și bălțile din țară nestingheriți. ), Alexandru Aldea (m. Globnicii şi judecătorii treceau prin localităţile fără scuteli (aşadar unde aveau jurisdicţie) la anumite date. Asupra originii acesteia din urmă există mai multe păreri între istorici. A fost emisă de asemenea şi monedă măruntă, numită ban, care prezintă pe avers stema dinastică timbrată cu un coif pe care stă acvila valahă, iar pe revers o cruce cu braţe egale despicate, cu un număr divers de globule în fiecare cartier. [53], Dobrogea va fi pierdută din nou de către Țara Românească în 1420, la doi ani după moartea lui Mircea, reintrând de câteva ori, temporar, în componența Țării Românești până în 1428.[54]. În timpul lui Mircea, monedele erau folosite mai ales de către străini şi negustori. În lumina ultimelor cercetări, nu mai poate fi vorba despre o identitate între acest port și Chilia, ci despre o așezare individuală, aflată în preajma Vâlcovului și a Peripravei. Prin raportare la perioada ulterioară, a lui Vlad Ţepeş, istoricii au estimat acest număr la 4-500.000[47]. Pantalonii sunt strâmţi, iar încălţămintea are vârful ascuţit. Veniturile domniei veneau în principal din dările, birurile, prestaţiile şi dăjdiile cuvenite acesteia, vămile neconcesionate, morile, braniştile şi bălţile domniei, amenzile şi taxele de judecată percepute în ţară etc. Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie același an. Ultimul indică următoarele hotare: muntele Berch, Apoldul de Sus, râul Hepsich zis Virdupatec, râul Amlaș, Firthysdorf (dispărut), râul Wecherd, Saporcha (Topârcea), muntele Nykusberg sau Mikloshege, Chirna voda, satul Feketeviz (Săcel), apa Chirvod Olachorum, râul Kisyrval, semita Olachorum, șanțul boilor zis Tysgrad, râul Bidenbach și satul Varalya (Orlat). În 1388, în timpul conflictului dintre armatele otomane ale lui Ali bei şi cele creştine ale ţarului Şişman şi ale despotului Ivanco, Mircea trimite trupe muntene care ocupă unele cetăţi dobrogene, însă acţiunea acestora este respinsă de către otomani. Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârșitul domniei sale, sub forma: „Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”. În 1408, Alexandru cel Bun acordă un privilegiu negustorilor din Liov în care menţionează că acei care vor merge către Ţara Românească vor plăti taxă „la graniţă, la Bacău... vama de graniţă, fie la Bacău, fie la Bârlad” (traducerea lui B. P. Hasdeu[36]). [59], Șerbii erau agricultorii datori să muncească pe moșia pe care se aflau, pentru boier. Sarea se exporta mai ales în sudul Dunării, de unde se adunau astfel venituri importante. În 1396 Mircea, în calitate de principe creștin vasal regelui maghiar, participă la cruciada anti-otomană inițiată de o parte a capetelor încoronate și o parte a nobilimii occidentale și condusă teoretic de regele maghiar. În ianuarie 1392 ambii mitropoliți ai țării sunt trecuți ca martori în hrisovul lui Mircea pentru mănăstirea Cozia. După clădirea noii mănăstiri pe un teren mai larg, călugării și starețul s-au mutat aici, păstrând însă vechile privilegii, averi și moșii. De asemenea, se înmulțește numărul funcționarilor însărcinați cu adunarea impozitelor și judecarea pricinilor și le sunt stabilite clar jurisdicția precum și datele pentru strângerea dărilor. Alte dregătorii menţionate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de pivnicer, pitar şi namestnic. Iară mai înainte au fost având ţările amândouă pricină, că Ţara Românească vrea să fie hotarul său până în apa Trotuşului, iar moldovenii nu-i lasă, până au vrut Dumnezeu de s-au tocmit aşa”. Ocnele reprezentau un bun al domniei, fiind concesionate și zeciuite. Populaţia era mai deasă în zona fertilă a Dunării şi a bălţilor apropiate, lângă marile târguri, şi mai rară în Bărăgan şi zonele acoperite de păduri (codrii Vlăsiei, Teleormanul). Iară mai înainte au fost având țările amândouă pricină, că Țara Românească vrea să fie hotarul său până în apa Trotușului, iar moldovenii nu-i lasă, până au vrut Dumnezeu de s-au tocmit așa”. Se creșteau boi, vaci, cai, oi, porci precum și albine. Între elevii săi s-au numărat învăţatul (mai târziu arhiepiscopul de Kiev) Grigore Ţamblac, precum şi cronicarul Constantin Costeneţki. În lumina acestei corecturi, istoricul precizează că în acele vremuri vămile se plăteau mai ales în târguri. În hrisoave sunt pomenite Motru, Jaleş, de Baltă, Jiu etc. Aceștia erau datori să execute munci grele ori speciale (scoaterea sării din mină etc.) Este de amintit mormântul comesului Laurentius de Longo Campo, datând din 1300. Obverse. Acolo i-a eșit înainte Sigmund Domnul Transilvaniei, și generalissimul regelui Ungariei Sigismund, cu mulțime de oștire compusă din Unguri, Transilvani, Germani și două mii nobili din Franța, cari veniseră cu comitele de Nevers în ajutoriu. Amlaşul este şi el bine delimitat în două acte din 1366 şi 1383. În biserică se regăseşte şi mormântul marelui voievod. Din 1388 şi până în 1393 au continuat să existe bani de Severin numiţi de regele ungar[29], însă aceştia rezidau în Banatul Timişoarei. Prima menţiune a unei dregătorii (vornicia) în Ţara Românească datează din 4 septembrie 1389. Primele erau conduse de juzi (corespunzători Richterilor transilvăneni), iar cele din urmă de către pârcălabi. Mircea cel Bătrân (n.1355, Țara Românească[*] , România – d. 31 ianuarie 1418, Curtea de Argeş, România) a fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418.. A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I (dar numai după tată), căruia i-a urmat la tron. În oastea lui Mircea, cavaleria ocupa un loc important. Birul era principalul impozit perceput de domnie, chiar și în satele cu ohabă. Stema dinastică a lui Mircea, regăsită pe monedele sale, prezintă un scut francez despicat cu primul câmp fasciat în 8 piese iar al doilea plin. Într-un document din 20 iunie 1400 Severinul nu mai apare în titulatura lui Mircea, însă, doar pe baza acestui fapt, nu se poate concluziona cu certitudine că banatul i-ar fi fost luat înapoi de către regele Ungariei. [115][116], Moneda comemorativă de circulație, cu valoarea nominală de 50 bani „Mircea cel Bătrân”, Mircea cel Bătrân. Oraşele şi târgurile aparţineau domniei. Acesta din urmă trebuia să acorde permisiunea sa pentru a putea fi înfiinţată o nouă moară. Prin aceasta s-ar explica în plus anume afirmaţii în legătură cu înrudirea dintre Mircea şi Vladislav Iagello, acesta din urmă căsătorit a doua oară cu Ana de Cilly[12]. Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din Țara Românească. Polirom, 2016, Andrei Pippidi, Monarhia în Evul mediu Românesc. D. P. Bogdan considera că „formularele hrisoavelor slavo-române în totalitatea şi armonizarea lor sunt un produs propriu spiritului românesc al epocii, impregnat de mediul slav, elementele componente importate din mediul bizantin prin intermediul sud-slav şi din mediul apusean prin intermediul sârb sau ungaro-latin, modelându-se după nevoile cancelariei muntene”[96]. Dacă până în vremea lui Vladislav Vlaicu comunitățile catolice depindeau de episcopia din Ardeal, voievodul Radu I înființează (fie din motive politice, fie la îndemnul soției sale) prima episcopie catolică de pe teritoriul țării, la Argeș. [48] Deosebit de activitatea comercială efectuată pe mare, economia locală se baza pe bogăția oilor și a peștelui. Acesta era aplicat asupra satului, iar fruntaşii repartizau sarcinile pe gospodării. Oraşele se aflau în proprietatea domniei, care le administra prin intermediul unui vornic domnesc, un pristav pentru iarmaroace, un birar şi un folnog[48]. Din 1408 îl va asocia la domnie pe fiul cel mare, Mihail, acesta avându-şi curţile la Târgovişte. 562 likes. Cea mai importantă ctitorie a lui Mircea este mănăstirea de la Cozia, ce poartă hramul Sfânta Treime. Între călăreți se deosebea ceata cavalerilor în armuri, existentă încă de pe vremea lui Radu I,[92] când tatăl lui Mircea avusese la dispoziție 10.000 de cavaleri îmbrăcați în platoșe și zale fabricate la Veneția. Pe lângă caii acestora, mai existau herghelii ale domniei lăsate în grija anumitor sate. Pictură din biserica Episcopiei de Argeş, Doamna Calinichia este a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei, potrivit unei cronici sârbeşti târzii (sec. Cea mai mare bogăţie agricolă o reprezentau însă turmele de animale şi produsele rezultate din exploatarea lor. Facebook gives people the power … În ceea ce priveşte momentul intrării definitive a Dobrogei sub dominaţia turcă, opiniile istoricilor sunt împărţite. Maria, a existat și la Târgoviște, însă a fost distrusă de turci în 1395. Acestea stabileau vămile și cuantumul lor pentru diverse categorii de produse, drepturile și îndatoririle negustorilor, precum și eventualele scutiri de plată. Mircea a avut inițiativa să înființeze o mină de aramă la Baia de Aramă cu puțin înainte de anul 1392. Principalul drum comercial al vremii era cel dintre Bran şi Brăila, pe ruta Târgovişte - Târgşor - Gherghiţa - Valea Ialomiţei - Oraşul de Floci. Acesta era aplicat asupra satului, iar fruntașii repartizau sarcinile pe gospodării. În 1408, Alexandru cel Bun acordă un privilegiu negustorilor din Liov în care menționează că acei care vor merge către Țara Românească vor plăti taxă „la graniță, la Bacău... vama de graniță, fie la Bacău, fie la Bârlad” (traducerea lui B. P. Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulți ostași, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea „numai singură oastea s-o facă domniei mele”. Aceștia aveau dreptul să-și schimbe stăpânul, nefiind legați de glie. Orașele se aflau în proprietatea domniei, care le administra prin intermediul unui vornic domnesc, un pristav pentru iarmaroace, un birar și un folnog. Mircea cel Bătrân Mircea urcă pe tron după moartea fratelui său Dan, petrecută la 23 septembrie 1386. Pictura murală însă este mai nouă, ea fiind restaurată complet la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Prin raportare la perioada ulterioară, a lui Vlad Țepeș, istoricii au estimat acest număr la 4-500.000[55]. Doamna Calinichia este, în opinia lui Nicolae Iorga, o prinţesă bizantină, pentru că numele e… Deşi nu s-a păstrat hrisovul de danie, un document din vremea lui Neagoe Basarab (1514) menţionează: „unde şi prea cinstitul [...] străbunul nostru Mircea voievod a înnoit ctitoria, pe care a făcut-o Ţara Românească”[90]. Mircea ctitorește o serie de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării, care vor deveni în timp centre de cultură prin activitatea copiștilor și caligrafilor, precum și prin crearea școlii de pictură religioasă și activitatea zugravilor acestora. Cel mai important drum comercial, pe care braşovenii erau obligaţi să-l urmeze, făcea legătura între Bran şi Brăila, trecând prin Cetatea Dâmboviţa, Rucăr, Câmpulung, Târgovişte şi Târgşor.