Consiliile orăşeneşti erau alese de către locuitori. Tratatul a fost înnoit în 1404, cu termeni mai puÈini preciÈi. Ei mai puteau opta ca destinaÈie finalÄ pentru portul OraÈului de Floci. [83] El era judecÄtorul Èi Èeful curÈii. Pictura murală însă este mai nouă, ea fiind restaurată complet la sfârşitul secolului al XVIII-lea. În jurul casei lucrează câteva pizzerii, multe cafenele și restaurante, karaoke și cluburi de noapte. Oastea cea micÄ este aÈa numita curte, constituitÄ Ã®n principal din boieri Èi sÄteni privilegiaÈi, datori sÄ se afle la dispoziÈia domnului, cu arme, cât mai repede cu putinÈÄ. Boieri munteni stăpâneau moşii în Făgăraş, la fel cum boieri locali, români, primiseră şi ei danii acolo de la domnitorul Ţării Româneşti. PânÄ astÄzi s-au pÄstrat douÄ scrisori ale patriarhului Evtimie cÄtre stareÈul Nicodim (ultima fragmentar) Èi una cÄtre mitropolitul Antim. Cel mai vestic sat menţionat în documente este Scoreiul (1391), însă P. P. Panaitescu nu exclude ca şi Porumbacu să fi făcut parte din Ţara Făgăraşului, ţinând seama de elementele de relief care puteu constitui graniţa de est a feudei[31]. În primul rând observă că Hasdeu a tradus greşit cuvântul slavon краи prin graniţă în loc de margine. Read more about Mircea Cel Bătrân Naval Academy: History, Faculties, Notable Alumni. Neavând la el pecetea cea mare, Mircea confirmă cu sigiliul cel mic[101], reprezentând un leu rampant. PrestaÈiile datorate domniei constau în principal din transporturi, cÄlÄuze pentru îndrumarea Èi paza convoaielor domneÈti, cositul fânului, tÄiatul lemnelor, lucrul la întreÈinerea Èi repararea cetÄÈilor, paza la graniÈÄ, prinderea vânatului etc. Ãn cronici mai sunt pomenite douÄ fiice ale lui Mircea: Ana (cÄsÄtoritÄ cu marele celnic RadiÄ) Èi încÄ o fatÄ, Arina (cÄsÄtoritÄ cu sultanul Musa Celebi). Èi în cazul vânzÄrii, Èi în cazul moÈtenirii, cÄtre domnie trebuia plÄtitÄ darea calului (un cal, sau un cal Èi o cupÄ) pentru confirmarea stÄpânirii în continuare asupra pÄmântului de cÄtre cumpÄrÄtor ori moÈtenitor. Se obiÈnuia ca rezervele de cereale Èi legume boabe sÄ fie depozitate în grânare subpÄmântene, construite astfel încât apa de ploaie sÄ nu pÄtrundÄ la ele. Dumitru de mai târziu. AceÈtia nu locuiau în oraÈele episcopale, iar titlul lor era mai mult onorific.[102]. De această dată domnul are dreptul de a cumpăra primul chiar şi de la negustorii care sunt doar în trecere prin Târgovişte, vama din acest oraş este precizată (tricesima, adică una din treizeci), sunt menţionate mărfurile aduse şi se interzice exportul argintului. [81] Titlul nu cuprinde însÄ Èi realitÄÈile politice ale epocii, fiindcÄ Mircea nu stÄpâneÈte ca un autocrat absolut, ci ca un domnitor respectat, care Èine seama de datini în deciziile sale, luate cu ajutorul boierilor din sfat. p. 16). Anul urmÄtor, în 1397, pe râul IalomiÈa, precum Èi în anul 1400, Mircea cel BÄtrân zdrobeÈte categoric douÄ incursiuni otomane ce se întorceau peste DunÄre din expediÈii de jaf în Transilvania. Lupta s-a soldat cu o victorie relativă a lui Mircea, însă având toate forţele măcinate, acesta pierde tronul şi se retrage în Transilvania. Aceste legături între comunităţile ortodoxe balcanice au permis importante schimburi culturale şi bisericeşti. Domnitorul muntean a stabilit o alianţă cu voievodul Petru Muşatin al Moldovei încă din 1389[19]. AlÄturi de aceste produse, în Èara RomâneascÄ se mai produceau cantitÄÈi însemnate de vin Èi fructe, livezile de nuci Èi alÈi pomi fiind des pomenit în actele de proprietate. Ducaţii de tipul I au pe avers stema dinastică a domnitorului, iar pe revers un coif pe care se află acvila valahă. Potrivit lui Chalkokondyl, pavezele (scuturile) românilor erau asemÄnÄtoare cu cele ale tÄtarilor,[94] probabil din lemn acoperit cu piele. De asemenea, picturile murale bisericeÈti, refÄcute mai târziu dupÄ modele din vremea lui Mircea, prezintÄ cavaleri în zale închinându-se. Mircea cel Bătrân Vezi sursa aici. Comisul are în administraÈie grajdurile domneÈti. De asemenea, se înmulţeşte numărul funcţionarilor însărcinaţi cu adunarea impozitelor şi judecarea pricinilor şi le sunt stabilite clar jurisdicţia precum şi datele pentru strângerea dărilor. Prin urmare nu numai Putna, dar şi Tecuciul şi Covurluiul erau sub stăpânirea domnului muntean. Armata din timpul lui Mircea era o oaste de ţară (naţională şi a domnului) şi era formată din întreaga populaţie în stare să poarte arme. Alte dregÄtorii menÈionate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de pivnicer, pitar Èi namestnic. Este de semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite şi se pare că reactivează această obligaţie pentru ohabele create de domnii anteriori. Panaitescu, p. 248, n. 4 (precizările aparţin editorului Gheorghe Lazăr), Panaitescu, p. 249, n. 5 (precizările aparţin editorului Gheorghe Lazăr), Panaitescu, p. 288, n. 3 (precizările aparţin editorului Gheorghe Lazăr), Panaitescu, p. 367; vezi şi harta sa de la p. 19. În Dobrogea, titlul chefalia avea sensul de cârmuitor de oraş. De asemenea se exporta Èi mult peÈte, aflat din belÈug în râurile Èi bÄlÈile ÈÄrii RomâneÈti. Ducatul Făgăraşului, ca şi Amlaşul, nu avea legături bune ori directe cu Ţara Românească, astfel încât, pentru trimiterea corpurilor de oaste, Mircea trebuia să apeleze la voievodul Ardealului şi să tranziteze pe teritorul stăpânit de acesta. AÈadar acest domeniu cuprindea cinci sate româneÈti (SÄliÈte, GaleÈ, Vale, Sibiel Èi Cacova) Èi castelul AmlaÈ. AceastÄ situaÈie va dura pânÄ la 1428.[36]. 1427? Caii din urmÄ erau duÈi sÄ pascÄ de obicei în lunca DunÄrii. MoÈnenii Èi boierii erau datori sÄ dea âdarea caluluiâ cÄtre domnie la moartea lor sau în alte situaÈii (tranzacÈiile cu pÄmânturi etc.). Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulţi ostaşi, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea „numai singură oastea s-o facă domniei mele”[79]. ApÄrarea era asiguratÄ printr-un sistem de cetÄÈi care aparÈineau domniei. Carol I, nr. DupÄ bÄtÄlia de la Rovine, convingându-se cÄ poate lÄsa cu încredere feudele ardelene Èi Banatul de Severin sub cârmuirea lui Mircea, Sigismund suspendÄ funcÈia de ban de Severin. Au existat cu certitudine comunităţi catolice pe teritoriul Ţării Româneşti încă de la începutul secolului al XIV-lea, în oraşele în care se aflau saşi veniţi din Ardeal (în special Câmpulung, Argeş, Târgovişte şi Severin). Mircea cel Bătrân se află supermarketele Fidesco și Linella, Centre comerciale, magazine de electrocasnice, diferite secții bancare, câteva farmacii și Oficiu poștal. Cu toate acestea, sultanul Mahomed I reuÈeÈte sÄ-Èi înfrângÄ oponenÈii Èi plÄnuieÈte o expediÈie de pedepsire a voievodului valah. Cu regele polon Mircea mai avea două legături îndepărtate de rudenie, pornite de la Nicolae Alexandru[13]. În ducatele transilvănene mai existau cetăţile Făgăraş, Breaza, Sibiel şi Amlaş, iar în Dobrogea Hârşova, Vicina şi Enisala. Uralkodása, belpolitikája. muceniţe Filofteia au fost aduse în ţară şi aşezate la Biserica Domnească Sf. Ãn vremea lui Mircea, ohaba a fost rarÄ Ã®n rândul boierilor, însÄ Ã®n timp, fiind de cele mai multe ori un drept ereditar Èi fiind acordatÄ din ce în ce mai mult ca rÄsplatÄ, aproape toate familiile boiereÈti au ajuns sÄ aibÄ scutiri, ceea ce a slÄbit puterea armatÄ ca Èi mijloacele de rÄsplatÄ de care dispunea domnul. Figurile reprezentate pe vasele de ceramicÄ sunt diverse: oameni, animale, etc. Boierii nu erau plătiţi, întrucât aveau moşii întinse şi bogate, iar puţinii funcţionari ambulanţi (numiţi şi „rabotnici”, pentru că îşi crestau socotelile pe răboj) primeau o parte din venitul adunat. Doamna Calinichia este originarÄ dintr-o familie boiereascÄ din Oltenia, judecând dupÄ Ã®ntinsele moÈii pe care le deÈine acolo. Există opinia că cele două personaje ar fi Mircea şi fiul său Mihail[100]. Praful de puÈcÄ se fabrica folosind salitrÄ importatÄ din Transilvania. ), străzi, pieţe şi cartiere poartă numele marelui domnitor. Mai sunt de amintit amenzile (sau gloabele) Èi rÄscumpÄrÄrile de suflet (sau duÈegubinele), în cazul crimelor. Pe aceleaÈi baze, graniÈa esticÄ a fost stabilitÄ cu aproximaÈie pe culmile ce despart Èara Oltului de Èara Bârsei (MunÈii PerÈani, MunÈii Codlei). Mai mult, o interpolare ulterioarÄ cronicii lui Ureche aratÄ cÄ Ã®n 1475 âaducând Èi pre ai sÄi boieri Èi oameni de cinste de au vorovit Èi au tocmit, de au despÄrÈit din Milcovul cel Mare, o parte de pârâu ce vine pre lângÄ OdobeÈti Èi trece de dÄ Ã®n apa Putnei Èi pânÄ astÄzi este hotarul ÈÄrii Moldovei Èi al ÈÄrii RomâneÈti acel pârâu ce se desparte din Milcovul cel Mare. [84], Ãn ceea ce priveÈte taxele Èi judecÄÈile, Èara RomâneascÄ a avut parte de sisteme ambulante ale fiscului Èi magistraturii. Ãntr-o povestire bizantinÄ (âCÄlÄtoria lui Mazaris în iadâ, 1415) se aratÄ cum un grup de artiÈti greci, veniÈi în Èara RomâneascÄ din motive comerciale, au fost primiÈi foarte bine de cÄtre âprea mÄrinimosul voievodâ. Pentru a-i atrage pe negustorii polonezi, domnitorul muntean le acordă la început scutire de vamă (cu excepţia celei din Târgovişte), urmând ca sumele cuvenite să fie plătite din visteria sa. Ãn schimb Èara RomâneascÄ exporta mai mult produse agricole. În vremea lui Mircea cel Bătrân s-au emis mari cantităţi de monedă având un număr însemnat de sigle diferite. În sfârşit, portretul cel mai cunoscut al său se află în biserica episcopală de la Argeş, realizat în prima jumătate a secolului al XVI-lea după modelele mai vechi[98]. Însă, după plecarea oştii turceşti, în anul următor, Mircea reuşeşte să cucerească toată Dobrogea, cu cetatea Silistrei[38][39]. Acestea erau la Bran în cazul Braşovului şi la vadul Oltului pentru Sibiu, ultima dăruită mănăstirii Cozia. Ètiri directe asupra ascendenÈei acesteia nu au parvenit, însÄ prin interpretarea altor documente, în care este înfÄÈiÈatÄ ca mare proprietarÄ de terenuri lângÄ lacul Balaton în Ungaria, majoritatea specialiÈtilor acceptÄ descendenÈa acesteia din familia de Cilly, de origine germanÄ, venitÄ Ã®n Ungaria din Carintia. Simbolul se va regÄsi apoi la toÈi Cantacuzinii. Pentru a evita campania sultanului, Mircea semnează spre sfârşitul domniei (1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoştea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Pe lângă aceste tipuri de ducaţi, realizaţi din argint, a fost bătută şi o serie redusă din aramă amestecată cu argint. În vremea lui Mircea, ohaba a fost rară în rândul boierilor, însă în timp, fiind de cele mai multe ori un drept ereditar şi fiind acordată din ce în ce mai mult ca răsplată, aproape toate familiile boiereşti au ajuns să aibă scutiri, ceea ce a slăbit puterea armată ca şi mijloacele de răsplată de care dispunea domnul[51]. Sigiliul cel mic al lui Mircea aplicat pe tratatul cu Polonia în 1411, Stema Ţării Româneşti în cronica lui Ulrich von Richental (varianta din 1483), Stema Olteniei (ori a boierului Dobromir) în cronica lui Ulrich von Richental (varianta din 1483), Altă stemă a Ţării Româneşti în cronica lui Ulrich von Richental (varianta din 1536). La urcarea pe tron, Mircea îi gÄseÈte ca mitropoliÈi pe Antim Critopol la ArgeÈ Èi Atanasie la Severin. PânÄ Ã®n timpurile noastre a ajuns un Polieleu (glorificare în versuri Èi cântÄri a Maicii Domnului) compus de âkir Filotei monahul, fost mare logofÄt al lui Mircea voievodâ (este vorba de Filos logofÄtul, cÄlugÄrit sub numele de Filotei). I. Mircea vagy más néven Öreg Mircea (románul: Mircea cel Bătrân, fonetikusan: [ˈmirt͡ʃe̯a t͡ʃel bəˈtrɨn]), (1358 – 1418. január 31.) Dar Baiazet, neîngrozindu-se a cÄzut asupra lor, Èi atâta vÄrsare de sânge a fÄcut, în cât a sfÄrâmat cu totul oÈtirile aliate, Èi Sigmund abia a scÄpat cu o barcÄ pescÄreascÄ.â Este de menÈionat cÄ Dionisie Fotino îl denumeÈte pe Mircea cu numele Mircea I Bassarab, âcarele s'a fÄcut deplin domnitor al Èerei Muntenesci, adecÄ atât peste cele 13 judeÈe (împreunÄ cu al BrÄilei) cât Èi peste cele 5 ale Banatului Craiovei de peste Olt.â(Dionisie Fotino, op. Din 1408 îl va asocia la domnie pe fiul cel mare, Mihail I, acesta avându-Èi curtea la TârgoviÈte. pentru toate aceste probleme Panaitescu, p. 112 şi urm. De-a lungul stÄpânirii lui Mircea în aceastÄ parte, s-au succedat o serie de bani: boierii StÄnilÄ, Radul, Dragomir, DrÄgan Èi Aga. De asemenea se exporta şi mult peşte, aflat din belşug în râurile şi bălţile Ţării Româneşti. Banul (de Severin) îndeplineÈte funcÈia unui dregÄtor militar, cu drept de judecatÄ localÄ, care executÄ Èi poruncile administrative ale domnului. Mircea este Èi domn al Banatului Severinului (din 1388/9). [25] Prin intermediul lui Petru I, domnul Moldovei, a reuÈit în 1389 sÄ Ã®ncheie cu regele Vladislav al II-lea al Poloniei o alianÈÄ Ã®ndreptatÄ Ã®mpotriva lui Sigismund de Luxemburg, în cazul în care acesta din urmÄ ar fi pornit un rÄzboi cu una din cele douÄ ÈÄri. A fost fiul lui Radu I Èi fratele lui Dan I (dar numai dupÄ tatÄ), cÄruia i-a urmat la tron. [110], Ãn martie 1395 voievodul muntean semneazÄ la BraÈov un tratat de alianÈÄ cu regele ungar Sigismund. Toate acestea erau adunate de către funcţionari specializaţi (câblari, vinăceri etc.) Întrucât în Ţara Românească nu se obişnuia numerotarea domnilor, ca în occident, Mircea a primit acest nume pentru a fi deosebit de Mircea Ciobanul care a domnit în secolul al XVI-lea[3]. ÈtefÄnescu, S. Ion, Gherghina Boda, G. Marcu, M. Chiriac, Elena-Gabriela Maximciuc, I. MÄrculeÈ, S. Stoica. În ceea ce priveşte taxele şi judecăţile, Ţara Românească a avut parte de sisteme ambulante ale fiscului şi magistraturii. Toate aceste prerogative erau exercitate în limitele datinilor şi cu sprijinul şi aprobarea sfatului domnesc. Armata din timpul lui Mircea era o oaste de ÈarÄ (naÈionalÄ Èi a domnului) Èi era formatÄ din întreaga populaÈie în stare sÄ poarte arme. Spre exemplu în 1440, deci la peste douăzeci de ani de epoca voievodului muntean, ieromonahul Dorotei cumpără şase vii, plătind în schimb cu 3100 de vedre de vin. Pomelnicele mănăstirilor Tismana şi Arnota menţionează o a doua soţie a lui Mircea, doamna Anca[14]. Se obişnuia ca rezervele de cereale şi legume boabe să fie depozitate în grânare subpământene, construite astfel încât apa de ploaie să nu pătrundă la ele. ), Zürm (Severin), Behlo (Hârlău sau Bacău), Burlat (Bârlad) şi altele neidentificate. Voievodul muntean a fost evocat de-a lungul vremii în literaturÄ (Grigore Alexandrescu - âUmbra lui Mircea. Există o singură menţiune documentară a acestei stăpâniri, datând din 23 ianuarie 1399[33][34]. Mitropoliţii valahi erau numiţi şi unşi de către Patriarhul din Constantinopol. Tot în vremea lui Radu I, ca replicÄ a mitropoliei ortodoxe de Severin, Papa Urban al VI-lea l-a numit pe franciscanul Grigore episcop de Severin. În vremea lui Mircea au fost continuate daniile către mănăstirea Cutlumusi de la Muntele Athos, ctitorită şi dăruită de către înaintaşii săi Nicolae Alexandru şi Vladislav Vlaicu. Mircea a mai întreÈinut relaÈii de bunÄ vecinÄtate Èi cu regii/Èarii din sudul DunÄrii. Antim, care era şi „locţiitor al Nicomediei”, a stat la Constantinopol din februarie până în martie 1389, după care din iulie apare şi Atanasie. One Version of Romania's History: Empire Period, 1390-1399. [82] DregÄtorii îl urmau pe voievod prin ÈarÄ Èi îndeplineau funcÈia de consilieri Èi martori ai acestuia. Toate acestea erau adunate de cÄtre funcÈionari specializaÈi (câblari, vinÄceri etc.) Acestea au fost stabilite prin privilegiul comercial din 1403[67]. Doamna Mara a murit înainte de 1427, însÄ la 22 iunie 1418 încÄ mai era în viaÈÄ. Mircea a acordat privilegii pÄstorilor români din Ardeal pentru ca aceÈtia sÄ poatÄ sÄ-Èi pascÄ oile în munÈii din Èara RomâneascÄ Èi sÄ se foloseascÄ de pajiÈtile Èi bÄlÈile din ÈarÄ nestingheriÈi. ), Alexandru Aldea (m. Globnicii şi judecătorii treceau prin localităţile fără scuteli (aşadar unde aveau jurisdicţie) la anumite date. Asupra originii acesteia din urmă există mai multe păreri între istorici. A fost emisă de asemenea şi monedă măruntă, numită ban, care prezintă pe avers stema dinastică timbrată cu un coif pe care stă acvila valahă, iar pe revers o cruce cu braţe egale despicate, cu un număr divers de globule în fiecare cartier. [53], Dobrogea va fi pierdutÄ din nou de cÄtre Èara RomâneascÄ Ã®n 1420, la doi ani dupÄ moartea lui Mircea, reintrând de câteva ori, temporar, în componenÈa ÈÄrii RomâneÈti pânÄ Ã®n 1428.[54]. În timpul lui Mircea, monedele erau folosite mai ales de către străini şi negustori. Ãn lumina ultimelor cercetÄri, nu mai poate fi vorba despre o identitate între acest port Èi Chilia, ci despre o aÈezare individualÄ, aflatÄ Ã®n preajma Vâlcovului Èi a Peripravei. Prin raportare la perioada ulterioară, a lui Vlad Ţepeş, istoricii au estimat acest număr la 4-500.000[47]. Pantalonii sunt strâmţi, iar încălţămintea are vârful ascuţit. Veniturile domniei veneau în principal din dările, birurile, prestaţiile şi dăjdiile cuvenite acesteia, vămile neconcesionate, morile, braniştile şi bălţile domniei, amenzile şi taxele de judecată percepute în ţară etc. Mircea cel BÄtrân a încetat din viaÈÄ la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie acelaÈi an. Ultimul indicÄ urmÄtoarele hotare: muntele Berch, Apoldul de Sus, râul Hepsich zis Virdupatec, râul AmlaÈ, Firthysdorf (dispÄrut), râul Wecherd, Saporcha (Topârcea), muntele Nykusberg sau Mikloshege, Chirna voda, satul Feketeviz (SÄcel), apa Chirvod Olachorum, râul Kisyrval, semita Olachorum, ÈanÈul boilor zis Tysgrad, râul Bidenbach Èi satul Varalya (Orlat). În 1388, în timpul conflictului dintre armatele otomane ale lui Ali bei şi cele creştine ale ţarului Şişman şi ale despotului Ivanco, Mircea trimite trupe muntene care ocupă unele cetăţi dobrogene, însă acţiunea acestora este respinsă de către otomani. Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 pânÄ la sfârÈitul domniei sale, sub forma: âEu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios Èi binecinstitor Èi de Hristos iubitor Èi autocrat, Io Mircea mare voievod Èi domn din mila lui Dumnezeu Èi cu darul lui Dumnezeu, stÄpânind Èi domnind peste toatÄ Èara Ungrovlahiei Èi a pÄrÈilor de peste munÈi, încÄ Èi cÄtre pÄrÈile tÄtÄreÈti Èi AmlaÈului Èi FÄgÄraÈului herÈeg Èi domnitor al Banatului Severinului Èi pe amândouÄ pÄrÈile pe toatÄ Podunavia, încÄ pânÄ la marea cea mare Èi stÄpânitor al cetÄÈii Dârstoruluiâ. În 1408, Alexandru cel Bun acordă un privilegiu negustorilor din Liov în care menţionează că acei care vor merge către Ţara Românească vor plăti taxă „la graniţă, la Bacău... vama de graniţă, fie la Bacău, fie la Bârlad” (traducerea lui B. P. Hasdeu[36]). [59], Èerbii erau agricultorii datori sÄ munceascÄ pe moÈia pe care se aflau, pentru boier. Sarea se exporta mai ales în sudul Dunării, de unde se adunau astfel venituri importante. Ãn 1396 Mircea, în calitate de principe creÈtin vasal regelui maghiar, participÄ la cruciada anti-otomanÄ iniÈiatÄ de o parte a capetelor încoronate Èi o parte a nobilimii occidentale Èi condusÄ teoretic de regele maghiar. Ãn ianuarie 1392 ambii mitropoliÈi ai ÈÄrii sunt trecuÈi ca martori în hrisovul lui Mircea pentru mÄnÄstirea Cozia. DupÄ clÄdirea noii mÄnÄstiri pe un teren mai larg, cÄlugÄrii Èi stareÈul s-au mutat aici, pÄstrând însÄ vechile privilegii, averi Èi moÈii. De asemenea, se înmulÈeÈte numÄrul funcÈionarilor însÄrcinaÈi cu adunarea impozitelor Èi judecarea pricinilor Èi le sunt stabilite clar jurisdicÈia precum Èi datele pentru strângerea dÄrilor. Alte dregătorii menţionate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de pivnicer, pitar şi namestnic. Iară mai înainte au fost având ţările amândouă pricină, că Ţara Românească vrea să fie hotarul său până în apa Trotuşului, iar moldovenii nu-i lasă, până au vrut Dumnezeu de s-au tocmit aşa”. Ocnele reprezentau un bun al domniei, fiind concesionate Èi zeciuite. Populaţia era mai deasă în zona fertilă a Dunării şi a bălţilor apropiate, lângă marile târguri, şi mai rară în Bărăgan şi zonele acoperite de păduri (codrii Vlăsiei, Teleormanul). IarÄ mai înainte au fost având ÈÄrile amândouÄ pricinÄ, cÄ Èara RomâneascÄ vrea sÄ fie hotarul sÄu pânÄ Ã®n apa TrotuÈului, iar moldovenii nu-i lasÄ, pânÄ au vrut Dumnezeu de s-au tocmit aÈaâ. Se creÈteau boi, vaci, cai, oi, porci precum Èi albine. Între elevii săi s-au numărat învăţatul (mai târziu arhiepiscopul de Kiev) Grigore Ţamblac, precum şi cronicarul Constantin Costeneţki. În lumina acestei corecturi, istoricul precizează că în acele vremuri vămile se plăteau mai ales în târguri. În hrisoave sunt pomenite Motru, Jaleş, de Baltă, Jiu etc. AceÈtia erau datori sÄ execute munci grele ori speciale (scoaterea sÄrii din minÄ etc.) Este de amintit mormântul comesului Laurentius de Longo Campo, datând din 1300. Obverse. Acolo i-a eÈit înainte Sigmund Domnul Transilvaniei, Èi generalissimul regelui Ungariei Sigismund, cu mulÈime de oÈtire compusÄ din Unguri, Transilvani, Germani Èi douÄ mii nobili din FranÈa, cari veniserÄ cu comitele de Nevers în ajutoriu. Amlaşul este şi el bine delimitat în două acte din 1366 şi 1383. În biserică se regăseşte şi mormântul marelui voievod. Din 1388 şi până în 1393 au continuat să existe bani de Severin numiţi de regele ungar[29], însă aceştia rezidau în Banatul Timişoarei. Prima menţiune a unei dregătorii (vornicia) în Ţara Românească datează din 4 septembrie 1389. Primele erau conduse de juzi (corespunzători Richterilor transilvăneni), iar cele din urmă de către pârcălabi. Mircea cel Bătrân (n.1355, Țara Românească[*] , România – d. 31 ianuarie 1418, Curtea de Argeş, România) a fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418.. A fost fiul lui Radu I și fratele lui Dan I (dar numai după tată), căruia i-a urmat la tron. În oastea lui Mircea, cavaleria ocupa un loc important. Birul era principalul impozit perceput de domnie, chiar Èi în satele cu ohabÄ. Stema dinasticÄ a lui Mircea, regÄsitÄ pe monedele sale, prezintÄ un scut francez despicat cu primul câmp fasciat în 8 piese iar al doilea plin. Într-un document din 20 iunie 1400 Severinul nu mai apare în titulatura lui Mircea, însă, doar pe baza acestui fapt, nu se poate concluziona cu certitudine că banatul i-ar fi fost luat înapoi de către regele Ungariei. [115][116], Moneda comemorativÄ de circulaÈie, cu valoarea nominalÄ de 50 bani âMircea cel BÄtrânâ, Mircea cel BÄtrân. Oraşele şi târgurile aparţineau domniei. Acesta din urmă trebuia să acorde permisiunea sa pentru a putea fi înfiinţată o nouă moară. Prin aceasta s-ar explica în plus anume afirmaţii în legătură cu înrudirea dintre Mircea şi Vladislav Iagello, acesta din urmă căsătorit a doua oară cu Ana de Cilly[12]. Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din Èara RomâneascÄ. Polirom, 2016, Andrei Pippidi, Monarhia în Evul mediu Românesc. D. P. Bogdan considera că „formularele hrisoavelor slavo-române în totalitatea şi armonizarea lor sunt un produs propriu spiritului românesc al epocii, impregnat de mediul slav, elementele componente importate din mediul bizantin prin intermediul sud-slav şi din mediul apusean prin intermediul sârb sau ungaro-latin, modelându-se după nevoile cancelariei muntene”[96]. DacÄ pânÄ Ã®n vremea lui Vladislav Vlaicu comunitÄÈile catolice depindeau de episcopia din Ardeal, voievodul Radu I înfiinÈeazÄ (fie din motive politice, fie la îndemnul soÈiei sale) prima episcopie catolicÄ de pe teritoriul ÈÄrii, la ArgeÈ. [48] Deosebit de activitatea comercialÄ efectuatÄ pe mare, economia localÄ se baza pe bogÄÈia oilor Èi a peÈtelui. Acesta era aplicat asupra satului, iar fruntaşii repartizau sarcinile pe gospodării. Oraşele se aflau în proprietatea domniei, care le administra prin intermediul unui vornic domnesc, un pristav pentru iarmaroace, un birar şi un folnog[48]. Din 1408 îl va asocia la domnie pe fiul cel mare, Mihail, acesta avându-şi curţile la Târgovişte. 562 likes. Cea mai importantÄ ctitorie a lui Mircea este mÄnÄstirea de la Cozia, ce poartÄ hramul Sfânta Treime. Ãntre cÄlÄreÈi se deosebea ceata cavalerilor în armuri, existentÄ Ã®ncÄ de pe vremea lui Radu I,[92] când tatÄl lui Mircea avusese la dispoziÈie 10.000 de cavaleri îmbrÄcaÈi în platoÈe Èi zale fabricate la VeneÈia. Pe lângă caii acestora, mai existau herghelii ale domniei lăsate în grija anumitor sate. Pictură din biserica Episcopiei de Argeş, Doamna Calinichia este a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei, potrivit unei cronici sârbeşti târzii (sec. Cea mai mare bogăţie agricolă o reprezentau însă turmele de animale şi produsele rezultate din exploatarea lor. Facebook gives people the power … În ceea ce priveşte momentul intrării definitive a Dobrogei sub dominaţia turcă, opiniile istoricilor sunt împărţite. Maria, a existat Èi la TârgoviÈte, însÄ a fost distrusÄ de turci în 1395. Acestea stabileau vÄmile Èi cuantumul lor pentru diverse categorii de produse, drepturile Èi îndatoririle negustorilor, precum Èi eventualele scutiri de platÄ. Mircea a avut iniÈiativa sÄ Ã®nfiinÈeze o minÄ de aramÄ la Baia de AramÄ cu puÈin înainte de anul 1392. Principalul drum comercial al vremii era cel dintre Bran şi Brăila, pe ruta Târgovişte - Târgşor - Gherghiţa - Valea Ialomiţei - Oraşul de Floci. Acesta era aplicat asupra satului, iar fruntaÈii repartizau sarcinile pe gospodÄrii. Ãn 1408, Alexandru cel Bun acordÄ un privilegiu negustorilor din Liov în care menÈioneazÄ cÄ acei care vor merge cÄtre Èara RomâneascÄ vor plÄti taxÄ âla graniÈÄ, la BacÄu... vama de graniÈÄ, fie la BacÄu, fie la Bârladâ (traducerea lui B. P. DatoritÄ faptului cÄ domnitorul avea nevoie de mulÈi ostaÈi, el nu dÄ niciodatÄ ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea ânumai singurÄ oastea s-o facÄ domniei meleâ. AceÈtia aveau dreptul sÄ-Èi schimbe stÄpânul, nefiind legaÈi de glie. OraÈele se aflau în proprietatea domniei, care le administra prin intermediul unui vornic domnesc, un pristav pentru iarmaroace, un birar Èi un folnog. Mircea cel Bătrân Mircea urcă pe tron după moartea fratelui său Dan, petrecută la 23 septembrie 1386. Pictura muralÄ Ã®nsÄ este mai nouÄ, ea fiind restauratÄ complet la sfârÈitul secolului al XVIII-lea. Prin raportare la perioada ulterioarÄ, a lui Vlad ÈepeÈ, istoricii au estimat acest numÄr la 4-500.000[55]. Doamna Calinichia este, în opinia lui Nicolae Iorga, o prinţesă bizantină, pentru că numele e… Deşi nu s-a păstrat hrisovul de danie, un document din vremea lui Neagoe Basarab (1514) menţionează: „unde şi prea cinstitul [...] străbunul nostru Mircea voievod a înnoit ctitoria, pe care a făcut-o Ţara Românească”[90]. Mircea ctitoreÈte o serie de mÄnÄstiri Èi biserici pe întreg cuprinsul ÈÄrii, care vor deveni în timp centre de culturÄ prin activitatea copiÈtilor Èi caligrafilor, precum Èi prin crearea Ècolii de picturÄ religioasÄ Èi activitatea zugravilor acestora. Cel mai important drum comercial, pe care braşovenii erau obligaţi să-l urmeze, făcea legătura între Bran şi Brăila, trecând prin Cetatea Dâmboviţa, Rucăr, Câmpulung, Târgovişte şi Târgşor.